Sfantul Andrei

Sfantul Andrei desi era iudeu de neam, a propovaduit intr-o parte a pamantului romanesc, la stramosii nostri geto-daci, si anume in teritoriile situate pe tarmul apusean al Marii Negre (Pontul Euxin).

Sfantul Andrei, "cel intai chemat" la apostolie era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1,36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus i-a observat si i-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au zis: "invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis: "Veniti si veti vedea". Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe Mesia" (Ioan 1,41).

Sfantul Apostol Andrei se bucura de o cinstire deosebita in Bisericile rusa, greaca si romana, datorita faptului ca a predicat in teritorii care apartin azi Rusiei, Greciei si Romaniei. Patriarhia ecumenica din Constantinopol il socoteste chiar ca "intemeietor" al acestui "scaun apostolic". Se cuvine ca Biserica Ortodoxa Romana sa-l cinsteasca si mai mult si sa-l considere nu numai ca "cel dintai chemat la apostolie", ci si ca pe cel dintai propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri, ca pe un "apostol" al neamului nostru, al Ortodoxiei romanesti! Iar crestinismul romanesc trebuie sa fie considerat ca fiind de origine apostolica.

Ca atare, socotim ca se impune ca ziua de 30 noiembrie sa fie trecuta in calendarele bisericesti ortodoxe cu litera rosie, ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc. Ea ar premerge zilei de 1 decembrie, ziua nationala sau a unitatii romanilor de pretutindeni. S-ar impreuna astfel sarbatoarea Bisericii cu sarbatoarea neamului, dupa cum Biserica si neamul au fost una in tot decursul istoriei noastre!

Sfanta Familie

"Sfanta Familie" este numirea improprie data de apuseni scenei in care Dreptul Iosif apare alaturi de Maica Domnului si de Pruncul Iisus. Aceasta imagine a dat nastere la o intreaga serie de studii apusene, care mai de care mai indraznete, purtand titluri precum "Ce poate invata familia voastra de la Sfanta Familie" sau "Sfanta Familie, prototip al familiilor crestine".

Imaginea cu "Sfanta Familie" este o reprezentare straina iconografiei Bisericii Ortodoxe. Desi recent au aparut si unele reprezentari in stilul bizantin al acestei imagini eronate, aceasta nu se regaseste in nici una dintre vechile traditii bisericesti rasaritene. Spre deosebire de reprezentarea catolica, icoana ortodoxa a Nasterii Domnului nu infatiseaza o "familie", ci taina tainelor, ea intrupand o intreaga teologie patristica (Icoana Nasterii Domnului).

Deoarece traim insa intr-o lume mai comerciala ca oricand, pentru a vinde cat mai mult, marile companii se folosesc de orice au la indemana. Pentru aceasta, mai ales in perioada sarbatorilor din jurul Nasterii Domnului, pentru a atrage cat mai multi cumparatori, marile magazine fac abuz de limbajul si de imaginile bisericesti. Astfel, "Sfanta Familie" este unul dintre cele mai bune "ingrediente" comerciale.

"Sfanta Familie" nu are nimic in comun cu Nasterea Domnului

Viata si invatatura Bisericii se intrupeaza atat in cuvinte, cat si in imagini, miscari si sunete. Daca icoanele sunt o intrupare a adevarurilor de credinta, inseamna ca acestea pot fi reprezentate si in mod gresit, drept pentru care, pentru a fi socotite canonice, ele trebuie verificate de catre preot.

Consider ca o asemenea privire asupra lucrurilor este extrem de riscanta. Spre deosebire de apuseni, Parintii Bisericii Ortodoxe ne invata sa cantam: "Mai lesne este, Fecioara, pentru noi sa iubim tacerea, caci este lucru neprimejdios, decat a impleti din dragoste cantari cu osardie alcatuite, caci este lucru anevoios. Ci o, Maica, pe cat binevoiesti, da-ne si noua aceasta putere" (Cantare din Canoanele Nasterii Domnului).

Sfântul Paul, apostolul neamurilor

n anul 32 sau 35 al erei creştine, un tânăr rabin, pe nume Saul-Paul, se îndrepta spre Damasc în Siria. Era un duşman al creştinilor şi fusese martor la uciderea unui creştin, diaconul Ştefan. Ajuns la porţile Damascului, Saul este străfulgerat de o lumină din cer şi trântit la pământ (cf. Fap 9,3-4). Viziunea pe care Saul-Paul o are acolo îi va schimba fundamental viaţa. Cel care îi persecuta odinioară pe adepţii lui Isus va spune mai târziu: "Pentru mine a trăi este Cristos" (Fil 1,21).

1. Saul - iudeul plin de zel

Saul-Paul s-a născut cândva între anii 10-5 î.C. în importantul oraş Tars, în provincia Cilicia, din Turcia de astăzi. Când Paul declara în Fap 21,39,,Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean dintr-o cetate care nu este fără faimă", el nu exprima doar mândria de a fi cetăţean al unei mari cetăţi, dar atesta o realitate istorică. Saul a fost cetăţean cu drepturi depline al Tarsului. Acest drept îi revenea de la naştere deoarece aparţinea uneia dintre cele mai vechi familii ebraice ale oraşului. Paul era mândru de acest privilegiu, cu atât mai mult cu cât cetăţenia romană în revenea prin naştere. El a ştiut să valorifice acest privilegiu în anumite circumstanţe dramatice ale vieţii sale. A rămas renumit apelul său la Cezar (cf. Fap 22,24-29; 25,8-12).

In 1832, un foc ce a pornit din cauza neglijentei lucratorilor care reparau acoperisul a cuprins intreaga basilica. Alaturi de alte biserici din Roma, aceasta si-a pastrat caracterel ei primitiv timp de 1435 de ani. Intreaga lume a contribuit la renovarea acesteia. Viceroy al Egiptului a trimis pilastri de alabastru, tarul Rusiei a trimis pretioasele malafituri din tabernacol. Lucrarile de pe fatada principala, indreptata spre Tiber, au fost terminatede catre Guvernul Italian, care a si declarat-o monument national. Intriorul peretilor navei sunt asternuti cu mozaicuri pe doua randuri prezentand scene din viata Sfantului Paul.

Un eveniment important pentru perioada apostolatului lui Paul este Conciliul din Ierusalim din anul 49 d.C. Sfântul Paul era atunci după primele sale succese misionare printre păgânii din Asia. În ciuda opoziţiei iudaizanţilor, apostolii decid că păgânii pot intra în Biserică fără să li se impună practicile iudaice ci numai preceptele noahice: abţinerea de la carne jertfită idolilor, de la animale sugrumate şi de la desfrâu. Această importantă decizie deschide larg uşile Bisericii pentru primirea păgânilor. Sfântul Paul îşi continuă neobosit munca misionară însoţit şi sprijinit de colaboratori entuziaşti precum Silas, Luca şi Timotei.