marți
Ce mai poate salva omul?
Spe salvi, Mantuire prin speranta, cea mai recenta enciclica a Suveranului Pontif. Credinta si ratiunea, cele doua aripi ale progresului spiritual.
In momentul in care a fost ales episcop al Romei, s-a crezut despre Benedict al XVI-lea, actualul succesor al Papei Ioan Paul al II-lea, ca va fi un "Papa de tranzitie". Varsta inaintata (78 de ani la momentul alegerii), destinul unui pontificat in umbra personalitatii lui Ioan Paul al II-lea, precum si imperativul Conciliului Vatican II
"Spe salvi" este o enciclica neobisnuita nu doar pentru ca nu face nici o trimitere la Vatican II, ci si pentru ca poate fi citita atat teologic cat si politic. Referintele nu trimit doar la Biblie sau parinti ai crestinismului, ci si la Dostoievski, Bacon, Marx, Adorno si scoala de la Frankfurt, Kant. Spre deosebire de scrierile predecesorului sau, cele semnate de Benedict al XVI-lea par mult mai directe in numirea raului. Din acest punct de vedere, "Spe salvi" nu este o enciclica incorect politic, ci mai curand impotriva ideii de limbaj corect politic. Cele doua tipuri de lectura se interconditioneaza in sensul in care Sfantul Parinte foloseste concepte teologice (in primul rand cele ale adevarului si credintei) pentru a explica concepte politice (libertate si ratiune).
Ceea ce ar putea fi privit ca nucleu dur al enciclicei este invitatia la reflectie si auto-reflectie, atat a modernitatii, cat si a crestinismului in sine. Reflectia modernitatii inseamna reconsiderarea a doua ispite care au sedus umanitatea din secolul XVII (in discursul cartezian al lui Descartes sau Pascal), pana in secolul XIX si XX sub forma marxismului: salvarea umanitatii, adica crearea unei lumi perfecte, prin progresul stiintific si revolutia politica. Reflectia crestinismului inseamna reconsiderarea tentatiei de a privi mantuirea intr-un mod individualist si reintoarcerea la mesajul crestinismului originar. Altfel spus, enciclica sugereaza o perspectiva teologica a vietii comunitare in acord cu mesajul biblic ca Dumnezeu pe care nu-l vedem nu poate fi iubit daca pe aproapele pe care-l vedem nu-l iubim.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce mai poate salva omul?
Spe salvi, Mantuire prin speranta, cea mai recenta enciclica a Suveranului Pontif. Credinta si ratiunea, cele doua aripi ale progresului spiritual.
In momentul in care a fost ales episcop al Romei, s-a crezut despre Benedict al XVI-lea, actualul succesor al Papei Ioan Paul al II-lea, ca va fi un "Papa de tranzitie". Varsta inaintata (78 de ani la momentul alegerii), destinul unui pontificat in umbra personalitatii lui Ioan Paul al II-lea, precum si imperativul Conciliului Vatican II
"Spe salvi" este o enciclica neobisnuita nu doar pentru ca nu face nici o trimitere la Vatican II, ci si pentru ca poate fi citita atat teologic cat si politic. Referintele nu trimit doar la Biblie sau parinti ai crestinismului, ci si la Dostoievski, Bacon, Marx, Adorno si scoala de la Frankfurt, Kant. Spre deosebire de scrierile predecesorului sau, cele semnate de Benedict al XVI-lea par mult mai directe in numirea raului. Din acest punct de vedere, "Spe salvi" nu este o enciclica incorect politic, ci mai curand impotriva ideii de limbaj corect politic. Cele doua tipuri de lectura se interconditioneaza in sensul in care Sfantul Parinte foloseste concepte teologice (in primul rand cele ale adevarului si credintei) pentru a explica concepte politice (libertate si ratiune).
Ceea ce ar putea fi privit ca nucleu dur al enciclicei este invitatia la reflectie si auto-reflectie, atat a modernitatii, cat si a crestinismului in sine. Reflectia modernitatii inseamna reconsiderarea a doua ispite care au sedus umanitatea din secolul XVII (in discursul cartezian al lui Descartes sau Pascal), pana in secolul XIX si XX sub forma marxismului: salvarea umanitatii, adica crearea unei lumi perfecte, prin progresul stiintific si revolutia politica. Reflectia crestinismului inseamna reconsiderarea tentatiei de a privi mantuirea intr-un mod individualist si reintoarcerea la mesajul crestinismului originar. Altfel spus, enciclica sugereaza o perspectiva teologica a vietii comunitare in acord cu mesajul biblic ca Dumnezeu pe care nu-l vedem nu poate fi iubit daca pe aproapele pe care-l vedem nu-l iubim.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu